înfrupta
Parte de vorbire: vb. refl.
Etimologie: (în + frupt)
Etimologie: (în + frupt)
1. a mânca din ceva deosebit de gustos.
2. (pop.) a mânca de dulce în zi de post.
3. (fig.) (ironic) a trage beneficii (necinstite), a profita de...
4. tr. (rar) a sătura, a satisface.
5. (var.) a înfrupti.