Dictionar

MIRIA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. myria-, cf. gr. myrias „zece mii”)

1. „foarte numeros, nenumărat, zece mii”.
 

miriadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myriade)

1. (pl.) cantitate, mulțime mare, innumerabilă.
 

miriagram

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myriagramme)

1. unitate de măsură pentru greutăți, de 10000 de grame.
 

mirialitru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myrialitre)

1. unitate de măsură pentru capacități, de 10000 de litri.
 

miriametru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myriamètre)

1. unitate de măsură pentru lungimi, de 10000 de metri.
 

miriapode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myriapodes)

1. clasă de artropode cu corpul format din segmente sau inele, fiecare prevăzut cu mai multe perechi de picioare.
 

aerocartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme.
 

aerofotogrammetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotogrammétrie)

1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre în vederea întocmirii hărților topografice prin fotograme aeriene.
 

antenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenates)

1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode și crustacee.
 

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.
 

apolonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollonisch)

1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola și alte noțiuni, ca: diametri, axe, focare etc.
 

catalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalographie)

1. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile și metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu.