licitație
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. licitation, lat. licitatio)
Etimologie: (fr. licitation, lat. licitatio)
1. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut.