coprofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coprophytes)

1. plante saprofite pe excremente.

coprofite

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coprophyta
2. FR coprophytes
3. EN coprophytes
4. DE Koprophyten
5. RU копрофиты
6. HU koprofiták, ürüléken élő szaprofiták

holosaprofite

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT holosaprophyta
2. FR holosaprophytes
3. EN holosaprophytes
4. DE Holosaprophyten
5. RU rолосaпрофиты
6. HU holoszaprofiták

mezosaprofite

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mesosaprophyta
2. FR mésosaprophytes
3. EN mesosaprophytes
4. DE Mesosaprophyten
5. RU мезосaпрофиты
6. HU mezoszaprofiták, gombák melyek micéliumai a bomló gazdanövény belsejében, termőtestjei pedig azon kívül vannak

profiterol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. profiterole)

1. prăjitură cu cremă, înghețată și frișcă.

saprofite

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT saprophyta
2. FR saprophytes
3. EN saprophytes
4. DE Saprophyten
5. RU сaпрофиты
6. HU televénylakók, korhadéknövények, szaprofiták, humuszlakó növények

ascomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascomycétes)

1. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulțesc prin spori.

aulofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aulophytes)

1. plante care trăiesc în cavitățile unor organe ale altor plante cu autotrofe sau saprofite.

bazidiomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. basidiomycètes)

1. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulțesc prin bazidiospori.

coprofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coprophytes)

1. plante saprofite pe excremente.

diplomat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diplomate)

1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine.
2. adj. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe.

ectotrof, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ecto-trophe)

1. (despre organisme vegetale saprofite sau parazite) care trăiește pe suprafața altui organism animal sau vegetal.
2. cu micoriză la care filamentele miceliene se dezvoltă numai în straturile superficiale ale rădăcinilor plantei gazdă.