Dictionar

aulofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aulophytes)

1. plante care trăiesc în cavitățile unor organe ale altor plante cu autotrofe sau saprofite.
 

biospeolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (din biospeologie, cf. fr. biospéléologue)

1. specialist în biospeologie.
2. om de știință care studiază organismele care trăiesc în cavitățile pământului.
 

cavicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavicole)

1. (despre paraziți) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.
 

cefalorahidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. céphalo-rachidien)

1. referitor la creier și la măduva spinării.
2. lichid ~ = lichid care umple cavitățile creierului și ale măduvei spinării.
 

endocard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endocarde)

1. endoteliu care căptușește cavitățile inimii.
 

endoradioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endoradiothérapie)

1. radioterapie a organelor profunde ale corpului cu ajutorul unor aparate speciale introduse în cavitățile naturale.