Dictionar

colmataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colmatage)

1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.
 

diplomat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diplomate)

1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine.
2. adj. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe.
 

epinicii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épinicie/s/)

1. (ant.) serbări la greci în cinstea victoriei repurtate la marile jocuri.
2. (sg.) poem liric, odă în onoarea învingătorilor la concursuri.
 

landsknecht

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Landsknecht)

1. infanterist german mercenar din timpul războaielor religioase purtate în sec. XV și XVI.
 

protocol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)

1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice.
2. serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial.
3. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative.
4. act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent.
5. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii.
6. document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative.
7. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.
 

șlam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Schlamm)

1. deșeuri din fărâmițarea minereurilor.
2. substanță petrolieră în suspensie care plutește pe mare sub forma unor aglomerări poluante dense, purtate de vânturi și curenți.