Dictionar

aulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aula, germ. Aula)

1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele.
2. (în evul mediu) curte princiară.
3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții).
 

epulon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. épulon, lat. epulo)

1. (la romani) preot însărcinat cu organizarea solemnităților religioase publice, a ospețelor sacre și, mai târziu, a jocurilor publice.
2. (în Roma antică) preot care era responsabil de banchetele și festivitățile care precedau sau închideau jocurile de circ.
 

hemiciclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémicycle, lat. hemicyclium, amfiteatru)

1. spațiu, încăpere în semicerc pentru festivități, întruniri etc.
 

iluminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illumination, lat. illuminatio)

1. iluminare puternică a unui oraș, a unei străzi, cu ocazia unei festivități.
 

luminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. иллюминация, fr. lumination)

1. iluminarea strălucitoare, decorativă a clădirilor, străzilor, piețelor, structurilor și elementelor de peisaj cu ocazia unei sărbători, a unei festivități; iluminație.
 

majoretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. majorette)

1. tânără fată în uniformă militară, care defilează la festivități.