-ODĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr., germ. -ode, cf. gr. hodos „cale, drum”)

1. „tub cu vid, circuit electronic”.

acomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui.
2. a se împăca.

anapoda

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (ngr. anápoda)

1. pe dos, de-a-ndoaselea, în dezordine; în altă direcție decât trebuie.
2. în neștire, la întâmplare, orbește.
3. (expr.) a se uita ~ (peste câmp) = a se uita cruciș.
4. (expr.) a umbla ~ = a umbla cu vorbe din casă-n casă și a nu-și vedea de rostul casei.
5. (reg.) anapăda.

broda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. broder)

1. a coase o broderie (1).
2. (fig.) a inventa, a născoci.

comodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commode)

1. mobilă scundă, cu sertare pentru lenjerie; scrin.

coroda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. corroder, lat. corrodere)

1. (despre agenți chimici) a roade, a degrada unele materiale, metale etc.
2. a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu soluție corosivă.
3. (text.) a decolora pe anumite porțiuni o țesătură în vederea obținerii unor desene; a ronja.
4. (fig.) a distruge cu încetul.

acidobutirometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-butyrométrie)

1. metodă de dozare a materiei grase din lapte.

acomodabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accommodable)

1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

acomodator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodateur)

1. (mușchi) la acomodarea cristalinului.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acomodometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodomètre)

1. aparat pentru măsurarea capacității de acomodare a ochiului.