conetabil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connétable)

1. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu.
2. comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală.

familie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.

lari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lares)

1. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani.

megaron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mégaron, fr. megaron)

1. (în Grecia antică) încăpere principală a casei de locuit, delimitată la intrare de două ziduri sau șiruri de coloane formând o verandă.

monetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monétaire)

1. adj. referitor la monedă.
2. sistem ~ = ansamblul reglementărilor legale privind moneda unui stat.
3. s. n. inventar al banilor sortați după valoare, întocmit de un casier la predarea casei.

muschetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mousquetaire)

1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă.
2. nobil dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze.