lari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lares)

1. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani.

LARI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. larus, -i „pescăruș”)

1. „pescăruș”.

larice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)

1. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.

laride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laridés)

1. familie de păsări lariforme: pescărușul.

lariformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. lariforme)

1. (la pl.) ordin de păsări acvatice palmipede, din care fac parte pescărușii.
2. (la sg.) pasăre din acest ordin (ex. goelandul, pescărușul).

lariforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lariformes)

1. ordin de păsări acvatice palmipede: pescărușii.

LARING-, LARINGO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. laryng/o/-, cf. gr. larynx, -ngos)

1. „laringe”.

abona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-și) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

acromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat.
2. (despre constituenți celulari) necolorabil.

acționariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnariat)

1. sistem în care salariații unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părți din acțiuni.