Dictionar

astuțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. astuzioso, fr. astucieux)

1. șiret, viclean.
2. fin, subtil, ingenios.
 

diplomat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diplomate)

1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine.
2. adj. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe.
 

dol 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dol, lat. dolus)

1. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui.
 

escobar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escobar)

1. om care uzează de șiretlicuri; om viclean, chițibușar; ipocrit.
 

iezuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuite, germ. Jesuit)

1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
 

insidios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insidieux, lat. insidiosus)

1. perfid, viclean, înșelător; care întinde, ascunde o cursă.
2. (despre gaze de luptă) care își manifestă acțiunea asupra organismului mai târziu.
3. (despre boli) care apare pe nesimțite, fără simptome vizibile.