OK
X
perfid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. perfide)
1.
s.
m.
f.
(om)
care
sub
o
înfățișare
binevoitoare
ascunde
răutate,
viclenie;
fățarnic,
prefăcut,
ipocrit.
perfidie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. perfidie)
1.
caracter
perfid;
lipsă
de
loialitate,
de
cinste;
viclenie,
fățărnicie,
ipocrizie.
2.
faptă
perfidă.
astuție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. astuzia)
1.
șiretenie,
viclenie,
perfidie.
2.
subtilitate,
finețe.
bizantin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1.
propriu
Bizanțului
sau
Imperiului
Bizantin.
2.
artă
~ă
=
artă
caracterizată
prin
predominarea
cupolei,
a
suprafețelor
și
liniilor
curbe
în
arhitectură
și
printr-o
varietate
de
culori
în
ornamentație.
3.
(fig.)
intrigant;
perfid,
corupt.
diabolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diabolique, lat. diabolicus)
1.
drăcesc,
de
(la)
diavol;
demonic.
2.
funest,
primejdios.
3.
rău,
crud;
cinic;
perfid.
iezuit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jésuite, germ. Jesuit)
1.
membru
al
unui
ordin
de
călugări
catolici,
creat
în
1534
de
călugărul
sp.
Ignațiu
de
Loyola
pentru
combaterea
Reformei
și
întărirea
puterii
papale.
2.
(fig.)
om
ipocrit,
intrigant,
viclean,
perfid.
iezuitism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jésuitisme)
1.
concepția
morală
și
politică
a
iezuiților.
2.
(fig.)
lipsă
de
scrupule
în
acțiune,
în
activitate;
ipocrizie,
perfidie.
insidios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. insidieux, lat. insidiosus)
1.
perfid,
viclean,
înșelător;
care
întinde,
ascunde
o
cursă.
2.
(despre
gaze
de
luptă)
care
își
manifestă
acțiunea
asupra
organismului
mai
târziu.
3.
(despre
boli)
care
apare
pe
nesimțite,
fără
simptome
vizibile.