Dictionar

perfidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perfidie)

1. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie.
2. faptă perfidă.
 

astuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. astuzia)

1. șiretenie, viclenie, perfidie.
2. subtilitate, finețe.
 

iezuitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuitisme)

1. concepția morală și politică a iezuiților.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.
 

machiavelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. machiavélisme, it. machiavellismo)

1. sistemul politic al lui Machiavelli.
2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie.
 

rafinament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raffinement)

1. finețe, delicatețe, subtilitate.
2. viclenie, perfidie.
 

satanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. satanique)

1. referitor la Satana; care ține de Satana, care este diabolic.
2. care este o manifestare a puterilor lui Satana, care este dat, inspirat de el.
3. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc.
4. (prin ext.) care prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc. este demn de Satana; pervers, perfid.