Dictionar

ipocrizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypocrisie)

1. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate.
 

comedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comédie, lat. comoedia)

1. operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situații.
2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie.
 

duplicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duplicité, lat. duplicitas)

1. falsitate, fățărnicie, ipocrizie.
 

falsitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. falsità, lat. falsitas)

1. lipsă de adevăr; netemeinicie.
2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie.
 

fanariotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fanariot + -ism)

1. dominație, stăpânire a domnilor fanarioți.
2. (fig.) ipocrizie, fățărnicie.
 

fariseism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharisaïsme)

1. fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie.
 

iezuitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuitisme)

1. concepția morală și politică a iezuiților.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.