Dictionar

interminabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interminable, lat. interminabilis)

1. care nu se (mai) termină, nesfârșit (de lung).
 

filibuster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fleeboster, germ. Filibuster)

1. practică constând în rostirea de discursuri interminabile, în Congresul SUA de cei care încercau împiedice adoptarea unor legi nedorite.
 
 
 

terminabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (termina + -bil)

1. care se poate termina.
2. care se termină, care are un sfârșit.
3. (antonim) interminabil.