alarmare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (alarma)
Etimologie: (alarma)
1. acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei; alarmă.
2. chemare la arme; strângere a trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război.
3. neliniștire, înfricoșare.