lob

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lobus
2. FR lobe
3. EN lobe
4. DE Lappen
5. RU лопaсть
6. HU karéj, cimpa, lebeny

abajur-glob

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din abajur + glob)

1. abajur în formă de glob.

cvadrilob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quadrilobe)

1. motiv decorativ asemănător trifoiului cu patru foi; tetralob.

drivelob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. drivelob)

1. lovitură de drive cu traiectorie înaltă.

glob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. globe, lat. globus)

1. corp sferic, corp în formă de sferă.
2. înveliș sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec.
3. corp ceresc în formă rotundă.
4. ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului.
5. s. m. ~ ocular = parte a ochiului care se găsește în orbită.

lob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lobe)

1. porțiune rotunjită și proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat).
2. partea inferioară a pavilionului urechii.
3. element de construcție în forma unui arc de cerc.
4. porțiune buclată a unui meandru.
5. fiecare dintre părțile în care este secționată o frunză, o petală sau sepală.

lob 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. lob)

1. lovitură, în sus, la crichet și tenis, executată cât mai înalt (peste jucătorul care se află într-o poziție mai avansată) și cât mai spre fundul terenului.

accelerină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélérine)

1. pseudoglobulină termolabilă care intervine în coagularea sângelui.

acefalobrah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachius)

1. monstru care prezintă acefalobrahie.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acromatocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatocyte)

1. globulă roșie fără materia colorantă.

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.