Dictionar

afront

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affront, it. affronto)

1. insultă, jignire adusă cuiva în public.
 

consacrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. consecratio, fr. consécration)

1. consacrare; (spec.) ofrandă adusă zeilor.
 

contraacuzație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contré-accusation)

1. învinuire adusă de acuzat acuzatorului.
 

elogiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. elogium, it. elogio)

1. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva.
 

hostie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hostie, lat. hostia)

1. (la greci și la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu.
2. (la catolici) azima împărtășaniei.
3. (fig.) victimă.
 

impietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impiété, lat. impietas)

1. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație.