orient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)

1. răsărit, est.; spațiul geografic din răsăritul Europei.

orienta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. orienter)

1. refl. a afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte.
2. (fig.) a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme.
3. tr. a așeza în raport cu punctele cardinale.
4. a îndrepta; (mar.) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul.
5. (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan, în jurul unui punct.

orientabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orientable)

1. care poate fi orientat.

orientabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orientabilité)

1. însușirea de a fi orientabil.

oriental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oriental, lat. orientalis)

1. adj., s. m. f. (locuitor) al unei țări din Orient; răsăritean, estic.
2. adj. caracteristic Orientului.

orientalia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. orientalia)

1. cunoștințele referitoare la popoarele și culturile din Orient.
2. secție într-o bibliotecă, într-un muzeu cu piese reprezentând aceste culturi.

orientalicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (cf. lat. orientalis)

1. care aparține estului Europei sau Asiei; specific estului Europei sau Asiei; referitor la estul Europei sau la Asia; oriental.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.

adaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.
2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.

aerotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotaxie)

1. mișcare de orientare a microorganismelor din apă în funcție de repartizarea oxigenului.

africantrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanthrope)

1. maimuță antropoidă fosilă aparținând perioadei glaciare din Africa orientală.