OK
X
est
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. est)
1.
punct
cardinal
în
partea
unde
răsare
soarele;
răsărit,
orient.
alcooltest
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alcooltest)
1.
aparat
pentru
determinarea
prezenței
alcoolului
în
sânge.
anapest
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anapeste, lat. anapaestus)
1.
picior
de
vers
din
două
silabe
scurte
(neaccentuate)
și
una
lungă
(accentuată).
arest
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Arrest, it. arresto)
1.
deținere
sub
pază
legală
a
cuiva
bănuit
de
o
infracțiune.
2.
locul
acesteia;
închisoare.
autotest
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autotest)
1.
chestionar
la
care
răspunde
însuși
autorul
pe
baza
unor
coeficienți
numerici
stabiliți
pentru
fiecare
întrebare.
azbest
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asbeste, gr. asbestos)
1.
silicat
natural
de
magneziu,
cu
contextură
fibroasă,
neinflamabil,
la
fabricarea
țesăturilor
și
izolatorilor
termici.
biotest
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (bio- + test)
1.
metodă
standard
pentru
măsurarea
modului
în
care
o
substanță
(vitamină,
hormon
sau
un
îngrășământ)
acționează
asupra
unui
organism
sau
asupra
unui
țesut
din
acel
organism;
test
biologic.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abacterian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1.
care
nu
conține,
care
este
lipsit
de
bacterii.
2.
(antonim)
bacterian.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattoir)
1.
construcție
unde
se
sacrifică
animalele
destinate
consumului
populației.
2.
(fig.)
masacru.