OK
X
orient
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. orient, lat. oriens, germ. Orient)
1.
răsărit,
est.;
spațiul
geografic
din
răsăritul
Europei.
orienta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. orienter)
1.
refl.
a
afla
poziția
punctelor
cardinale
în
raport
cu
locul
unde
se
află;
a
ști
încotro
să
se
îndrepte.
2.
(fig.)
a
descoperi
felul
de
a
proceda
într-o
situație,
a
găsi
soluția
unei
probleme.
3.
tr.
a
așeza
în
raport
cu
punctele
cardinale.
4.
a
îndrepta;
(mar.)
a
îndrepta
velatura
astfel
încât
să
prindă
vântul.
5.
(mat.)
a
da
o
orientare,
un
sens
unei
drepte;
a
alege
un
sens
de
rotație
în
plan,
în
jurul
unui
punct.
orientabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. orientable)
1.
care
poate
fi
orientat.
orientabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. orientabilité)
1.
însușirea
de
a
fi
orientabil.
oriental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. oriental, lat. orientalis)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
al
unei
țări
din
Orient;
răsăritean,
estic.
2.
adj.
caracteristic
Orientului.
orientalia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. orientalia)
1.
cunoștințele
referitoare
la
popoarele
și
culturile
din
Orient.
2.
secție
într-o
bibliotecă,
într-un
muzeu
cu
piese
reprezentând
aceste
culturi.
orientalicesc, -ească
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (cf. lat. orientalis)
1.
care
aparține
estului
Europei
sau
Asiei;
specific
estului
Europei
sau
Asiei;
referitor
la
estul
Europei
sau
la
Asia;
oriental.
abluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)
1.
spălare
a
corpului,
prescrisă
de
unele
religii
orientale
și
la
catolici,
pentru
purificare.
2.
purificare
religioasă.
3.
(fam.)
îmbăiere
prin
duș.
4.
eroziune
exercitată
de
curenții
marini
de
adâncime.
adamism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adamisme)
1.
doctrină
a
unor
eretici
din
primele
secole
ale
creștinismului,
care
apăreau
goi
în
adunări;
doctrina
adamiților.
2.
orientare
în
cadrul
akmeismului,
care
manifesta
preferința
pentru
elementul
biologic
primitiv.
adaxial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adaxiale)
1.
orientat
spre
linia
axială;
orientat
spre
axă.
2.
(bot.)
care
este
întors
spre
axă,
spre
tulpină.
adosat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)
1.
așezat
adaxial.
2.
(bot.)
orientat
spre
axă.
3.
(despre
o
coloană,
un
pilastru)
lângă
un
perete;
(despre
o
construcție)
lipită
de
un
edificiu.
aerotaxie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérotaxie)
1.
mișcare
de
orientare
a
microorganismelor
din
apă
în
funcție
de
repartizarea
oxigenului.
africantrop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. africanthrope)
1.
maimuță
antropoidă
fosilă
aparținând
perioadei
glaciare
din
Africa
orientală.