Dictionar

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

catagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cata- + -grafie2)

1. tulburare a scrisului constând din repetarea cuvintelor sau a propozițiilor; înregistrarea în scris a unor variante care se repetă.
 

disgrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysgraphie)

1. tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil.
2. (med.) viciu de conformație a unui organ.
 

grafic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

1. adj. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri.
2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație.
3. arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate.
4. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă.
5. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic.
 

grafolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. graphologue)

1. specialist în grafologie, studiul caracteristicilor scrisului pentru a înțelege mai bine personalitatea autorului.
 

grafologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. graphologie)

1. studiul particularităților scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc.