psihologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. psychologie)

1. știință care studiază psihicul, legitatea proceselor și a însușirilor psihice ale persoanei.
2. totalitatea fenomenelor psihologice de grup care se manifestă într-o comunitate socială dată.
3. disciplină care studiază fenomenele de conștiință socială; psihosociologie.
4. totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate.
5. ~ animală = zoopsihologie.

antropopsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (antropo- + psihologie)

1. știință care studiază creațiile și tradițiile populare.

biopsihologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. biopsychology)

1. aplicarea principiilor biologiei la studiul proceselor mentale și al comportamentului; psihobiologie.

etnopsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnopsychologie)

1. ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice.

farmacopsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharmacopsychologie)

1. studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice.

gerontopsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (geronto- + psihologie)

1. studiul psihologiei bătrânilor.

interpsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interpsychologie)

1. psihologie socială care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi, dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.

asociaționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. associationnisme)

1. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare.

behaviorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. béhavioriste)

1. I. legat de behaviorism, psihologie bazată în primul rând pe observarea comportamentului.
2. II. adept al behaviorismului.

biopsihic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. biopsychical)

1. care aparține biopsihologiei, care se referă la biopsihologie; biopsihologic.

biopsihologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după engl. biopsychological)

1. referitor la biopsihologie; de sau aparținând biopsihologiei; biopsihic.