OK
X
originar
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. originaire, lat. originarius)
1.
care
își
are
obârșia
în.
2.
în
forma
de
la
început,
de
origine;
inițial.
originar
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
originarius
2.
FR
originaire
3.
EN
native
4.
DE
original;
ursprünglich
5.
RU
происходящий
6.
HU
eredő,
származó
aborigen, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1.
I.
referitor
la
locul
unde
se
află
cineva,
originar
din
acest
loc;
băștinaș,
autohton,
indigen.
2.
II.
locuitor
originar
din
țara
în
care
locuiește.
3.
(antonime)
alogen,
străin.
afrikander
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. afrikander)
1.
individ
de
origine
albă
olandeză
din
Africa
de
Sud,
din
buri.
2.
rasă
de
taurine
cu
cocoașă,
originară
din
Africa
de
Sud.
agavă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agave)
1.
plantă
ornamentală,
originară
din
Mexic,
din
ale
cărei
frunze
se
extrag
fibre
textile.
alohton, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allochtone)
1.
(despre
roci)
care
a
suferit
deplasări
față
de
locul
inițial
de
formare.
2.
(despre
specii,
populații)
originar
din
alte
regiuni
geografice.
ananas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., sp. ananas)
1.
plantă
erbacee
originară
din
America
tropicală,
cu
fructe
mari,
cărnoase.
apocatastază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)
1.
readucere
la
un
stadiu
anterior.
2.
(la
stoici
și
unii
mistici)
reconstituire
a
unor
situații
inițiale
de
proveniență
originară.