Dictionar

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

bazidiospor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. basidiospore)

1. (bot.) spor utilizat în timpul reproducerii și produs de bazidiomicete (acești spori conțin un nucleu haploid rezultat în urma meiozei și sunt produși de celule specializate numite bazidii).
 

cinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinématographie)

1. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme.
 

contrapartiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (contra- + partiu)

1. matriță preparată prin galvanoplastie de pe un clișeu sau de pe un obiect, în vederea reproducerii și multiplicării clișeului sau a obiectului.
 

conturanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contura + -anţă)

1. mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune.
 

cromofototipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cromo1- + fototipie)

1. stampă executată multicolor cu forme de tipar realizare cu ajutorul reproducerii fotomecanice.