Dictionar

stampa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. stampare)

1. a fasona un material prin deformare plastică, cu matrițe speciale.
 

stampă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stampa)

1. imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură.
 

contrastampă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. contrastampa)

1. imagine inversată a unei gravuri, a unei stampe.
 

stâmpărător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (stâmpăra)

1. care alină, care domolește, care ușurează; astâmpărător.
 
 
 

cromofototipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cromo1- + fototipie)

1. stampă executată multicolor cu forme de tipar realizare cu ajutorul reproducerii fotomecanice.
 
 
 

fotocromoxilografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photochromoxylographie)

1. procedeu de reproducere în culori cu clișee gravate în lemn; stampă obținută prin acest procedeu.