OK
X
stampa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. stampare)
1.
a
fasona
un
material
prin
deformare
plastică,
cu
matrițe
speciale.
stampă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. stampa)
1.
imagine
imprimată
după
un
desen
gravat
pe
o
placă
de
cupru
sau
de
lemn;
gravură.
contrastampă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. contrastampa)
1.
imagine
inversată
a
unei
gravuri,
a
unei
stampe.
stâmpărător, -oare
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (stâmpăra)
1.
care
alină,
care
domolește,
care
ușurează;
astâmpărător.
agitat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (agita)
1.
care
se
agită;
(despre
oameni)
neastâmpărat,
neliniștit.
2.
(fig.)
tulburat,
nervos.
3.
(despre
o
epocă)
frământat.
calcotipie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chalcotypie)
1.
procedeu
grafic
de
reproducere
în
executarea
unui
desen
manual
pe
o
placă
de
zinc
și
apoi
în
gravarea
chimică
a
acesteia;
stampă
obținută.
cromofototipie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cromo1- + fototipie)
1.
stampă
executată
multicolor
cu
forme
de
tipar
realizare
cu
ajutorul
reproducerii
fotomecanice.
estampaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. estampage)
1.
tehnică
decorativă
utilizată
pentru
a
da
formă
sau
relief,
făcând
amprenta
unui
material
dur
pe
un
material
maleabil;
estampare.
2.
tehnică
de
reproducere,
folosită
în
mod
obișnuit
în
epigrafie,
pentru
a
obține
replica
exactă
a
unei
inscripții
care
nu
poate
fi
transportată;
estampare.
estampare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. estampage)
1.
(tehn.)
fasonare,
prin
deformare
plastică
la
rece,
a
unei
bucăți
de
metal
cu
ajutorul
matrițelor.
2.
tehnică
decorativă
în
ceramică
și
pentru
alte
materiale,
folosind
un
tipar
cu
motivul
în
relief;
estampaj.
3.
imprimare
a
unei
inscripții,
a
unui
sigiliu
sau
a
unui
relief
plat
prin
apăsarea
unei
foi
de
hârtie
umezite,
a
unei
pelicule
de
masă
plastică
etc.
fotocromoxilografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. photochromoxylographie)
1.
procedeu
de
reproducere
în
culori
cu
clișee
gravate
în
lemn;
stampă
obținută
prin
acest
procedeu.