estampaj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. estampage)
Etimologie: (fr. estampage)
1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.
2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.