Dictionar

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.
 
 
 
 
 

contrașină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-rail)

1. porțiune de șină care dublează șina curentă a unei căi ferate în curbe, pe poduri, în dreptul trecerilor de nivel.