bretelă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bretelle)
Etimologie: (fr. bretelle)
1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale.
2. șosea, alee ocolitoare; centură.
3. (mit.) porțiune de șant care leagă două poziții de apărare succesive.