Dictionar

metastabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métastable)

1. (fiz.; despre echilibru) aparent stabil, dar care se distruge la o ușoară perturbație exterioară.
2. (despre un nivel energetic) care are o viață relativ lungă.
 

metastabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métastabilité)

1. însușirea de a fi metastabil.
 

metastabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métastabilité)

1. însușirea de a fi metastabil.