alomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allomorphosis)

1. alometrie privind relațiile dintre o parte și întreg, sau dintre o parte și o alta a întregului din seriile structurale ale organismului.

biomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biomorphose)

1. totalitatea modificărilor structurale și funcționale suferite de organisme din momentul concepției până la moarte.
2. acțiunea morfogenetică a organismelor vii asupra altor organisme.

chiralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chiralité)

1. (chimie) proprietate a unor molecule de a fi optic active, de a admite aranjări diferite ale elementelor structurale.
2. (chimie) proprietatea unei molecule care nu se poate suprapune cu imaginea ei în oglindă, așa cum mâna dreaptă nu este superpozabilă cu mâna stânga.

citomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytomorphose)

1. totalitatea modificărilor structurale ale celulei în timpul dezvoltării ei.

convergență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convergence)

1. faptul de a converge.
2. teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială.
3. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct.
4. însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente.
5. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente.
6. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață.

deontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. deontisch, /II/ Deontik)

1. adj. referitor la deontică; necesar, obli-gatoriu.
2. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale.