Dictionar

antimoniu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Antimon, lat. antimonium)

1. (chimie) metaloid alb-argintiu cu aspect metalic, cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, folosit la fabricarea multor aliaje și preparate farmaceutice; stibiu.
 

cadmiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadmium)

1. metal moale, alb-argintiu, asemănător cu zincul.
 

calciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcium)

1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu.
2. medicament conținând calciu (1).
 

cobalt/cobalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobalt, germ. Kobalt)

1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc.
 

indiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indium)

1. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă.
 

kaliu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Kalium)

1. (chimie) metal alcalin moale, alb-argintiu, foarte reactiv, foarte oxidabil și larg răspândit în natura sub formă de diverse săruri (simbol K, număr atomic 19, greutate atomică 39,1 și densitate 0,86); potasiu.