miraculos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. miraculeux, lat. miraculosus)
Etimologie: (fr. miraculeux, lat. miraculosus)
1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar.
2. cu efecte excepționale, care face minuni.
3. (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende.