aberație (genetic)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aberratio
2. FR aberration
3. EN aberration
4. DE Aberration
5. RU аберрация (генет.)
6. HU eltérés, eltávolodás, rendellenes elváltozás

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acetifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.

aerotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influența oxigenului din aer (la creșterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.

afotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphotique)

1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
3. (antonim) eufotic.

ahasveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ahas­ve­risch)

1. (veșnic) rătăcitor; rătăcind.