Dictionar

adat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)

1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri și tradiții la musulmani.
 

calif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calife)

1. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți.
 

Coran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Coran, germ. Koran)

1. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed.
 

cruciadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. croisade, it. cruciata)

1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii.
2. (fig.) campanie, luptă.
 

hurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. houri)

1. fecioară de o frumusețe deosebită, promisă lui Mahomed credincioșilor musulmani în rai.
2. femeie foarte frumoasă.
 

ismailit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ismailite)

1. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem.