Dictionar

calif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calife)

1. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți.
 

șiism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiisme)

1. principalul curent musulman, religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți.
 

taliban

Parte de vorbire:  I. s.m., II. adj.  
Etimologie: (cf. fr. taliban; plural în lb. paștu pt. taleb „student”)

1. I. (în general) student la teologie islamică.
2. (în Afghanistan) membru al unei mișcări islamice fundamentaliste și armate; militant fundamentalist sunnit.
3. (fig.; depr.) persoană (extrem de) conservatoare.
4. II. referitor la fundamentaliștii sunniți.