Dictionar

chintesență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quintessence)

1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc).
2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc.
 

difuzionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (difuziune + -ism)

1. curent de gândire care susține transferul și difuzarea valorilor culturale de la o arie la alta ca principalul factor în dezvoltarea societății și culturii.
 

estronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oestrone, œstrone)

1. (med.) principalul estrogen natural la femei după menopauză, secretat de ovar; foliculină.
 

etanol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. éthanol)

1. (chimie) alcool care posedă următoarea formulă semi-dezvoltată: CH3-CH2-OH și care este principalul alcool găsit în băuturile alcoolice; alcool etilic.
 

rentier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rentier)

1. s. m. f. beneficiar al unei rente, care constituie principalul mijloc de a trăi.
2. adj. provenit din rentă, legat de rentă.
 

securitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sécurité, lat. securitas)

1. stare de siguranță, de lipsă de primejdie.
2. protecție, apărare.
3. Consiliu de S~ = principalul organ permanent al ONU, având ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale.
4. totalitatea organelor de stat care în trecut, aveau sarcina să apere sistemul social economic și politic; sistem politico-polițienesc represiv.