OK
X
ar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. are)
1.
unitate
de
măsură
pentru
suprafețe
de
teren
(100
m
2
).
-BAR
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. baros „greutate”)
1.
„greutate,
presiune”.
-OR, -EZĂ, -IȚĂ, -ER, -AR
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -eur, -euse)
1.
„nume
de
agent,
practicant
al
unei
meserii”.
-ZOAR
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. zoarion „animal mic”)
1.
„vietate,
organism”.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1.
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
2.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
3.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
accesoriu; secundar
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
accesorius
2.
FR
accessoire;
secondaire
3.
EN
accesorial;
accesory
4.
DE
akzessorisch
5.
RU
добaвочный;
придaточный
6.
HU
járulékos,
másodlagos
acelular; necelular
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acellularis
2.
FR
acellulaire
3.
EN
acellular
4.
DE
nicht
zellenartig
5.
RU
бесклеточный
6.
HU
sejt
nélküli,
nem
sejtekből
álló
A-, AN-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
1.
privativ,
negativ.
2.
fără,
lipsit
de.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
AB-, ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1.
îndepărtare,
separare,
lipsă.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.