Dictionar

fus nuclear

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fusus
2. FR fuseau nucléaire
3. EN nuclear spindle
4. DE Kernspindel
5. RU ядерное веретено
6. HU sejtmagorsó
 

lacvear

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. laquearius)

1. gladiator care lupta cu un fel de arcan.
 

linear

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT linearis
2. FR linéaire; linear
3. EN line-like
4. DE linealisch; linienförmig; strichförmig; geradlinig
5. RU линейный
6. HU vonalas, vonalszerű, fonalszerű, szálas
 

monocariotic; uninuclear

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT monocaryoticus; uninucleatus; mono nuclearis
2. FR monocaryotique; uninuclée
3. EN monocaryotic; uninuclear; uninucleate
4. DE monokaryotisch; einkernig; uninukleat
5. RU монокaриотический; одноядерный
6. HU monokarióta, egysejtmagvú
 

solear

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soléaire)

1. mușchi în partea posterioară a gambei.
 

teddy-bear

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. teddy-bear)

1. pluș din lână sau fibre sintetice care imită blana.
 

aleză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic.
2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.
 

altercație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. altercation, lat. altercatio)

1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.
 

ameliorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ameliora)

1. acțiunea de a (se) ameliora; ameliorație.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură și de îmbunătățire a celor existente.
 

ANOPL-, ANOPLO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anopl/o/-, cf. gr. anoplos „nearmat, fără arme”)

1. „nearmat, neprotejat”.
 

antiatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiatomique)

1. destinat să combată atacurile cu arme nucleare.
 

antineutrino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antineutrino)

1. antiparticulă a unui neutrino, în procesele nucleare.