antiatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiatomique)

1. destinat să combată atacurile cu arme nucleare.

antineutrino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antineutrino)

1. antiparticulă a unui neutrino, în procesele nucleare.

antinuclear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antinucleaire, engl. antinuclear)

1. care se opune utilizării civile sau militare a energiei nucleare; împotriva armelor nucleare.
2. (antonim) pronuclear.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

convențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenție.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice).
4. s. m. membru al Convenției (4).

cromatoplasmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chromatoplasme)

1. structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromoplasmă.
2. rețeaua cromatinei nucleare.