OK
X
ambiguiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)
1.
a
da
un
caracter
ambiguu;
a
echivoca.
2.
(antonim)
a
dezambiguiza.
ambiguizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ambiguiza)
1.
care
a
devenit
ambiguu.
dezambiguiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désambiguiser)
1.
a
înlătura
amiguitatea,
a
clarifica
exprimarea
prin
eliminarea
oricărui
echivoc;
a
realiza
o
exprimare
cu
un
singur
înțeles
posibil.
dezambiguizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. désambiguïsation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
dezambiguiza
și
rezultatul
ei.
2.
(lingvistică)
faptul
de
a
dezambiguiza,
de
a
rezolva
ambiguitățile.