centilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. centilage)

1. (statistică) împărțirea unei distribuții statistice în o sută de clase egale ca număr; diviziune în centile.

compartiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compartiment)

1. încăpere dintr-un spațiu împărțit în mai multe subunități, separată cu pereți despărțitori etc.
2. diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane.
3. sferă, sector, domeniu (de activitate).

egalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.
2. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
3. (antonim) antiegalitarism.

etaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étage)

1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat.
2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul.
3. (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele.
4. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice.
5. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine.

fast 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. faste, lat. fastus)

1. adj. favorabil.
2. zile ~e = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice.
3. s. f. pl. table cronologice la romani.
4. registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă.

fordist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. fordista)

1. care privește, promovează sau aplică metodele fordismului.
2. referitor la fordism, mod de producție industrială bazată pe standardizare și împărțirea sarcinilor.