Dictionar

egalitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. égalitaire)

1. referitor la egalitatea politică; bazat pe egalitate politică.
 

egalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.
2. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
3. (antonim) antiegalitarism.
 

egalitarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. égalitariste)

1. I. referitor la egalitarism, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și sociale.
2. II. adept al egalitarismului.
 

antiegalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)

1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalității sociale a oamenilor.
2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.
3. (antonim) egalitarism.
 

chiliasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiliasme)

1. credință mistică într-o împărăție de o mie de ani a lui Cristos pe pământ, asociată uneori cu idei egalitarist-utopice; milenarism.
 

egalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.
2. concepție socială utopică care preconizează împărțirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății.
3. (antonim) antiegalitarism.
 

egalitarist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. égalitariste)

1. I. referitor la egalitarism, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și sociale.
2. II. adept al egalitarismului.
 

mazdakism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mazdakismus)

1. mișcare populară cu caracter egalitarist, îndreptată împotriva nobililor funciari, inițiată în 529 de Mazdak, sub influența ideilor maniheiste.