Dictionar

cabalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cabaliste, germ. Kabalist)

1. persoană inițiată în cabală.
 

donatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. donatisme

1. schismă inițiată în sec. IV de episcopul Donatus, la Cartagina, care separa biserica africană, cerând supunerea la canoane grele a creștinilor ce își renegaseră credința în timpul persecuțiilor religioase.
 

epicureic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. epikureisch)

1. care aparține epicureismului; care decurge din epicureism; epicurian.
2. conform cu filosofia lui Epicur; epicurian.
3. (prin ext.) devotat plăcerii, dependent de plăcere; epicurian.
4. școala ~ă = școală filosofică inițiată de Epicur, a cărei activitate s-a desfășurat mai multe secole, având ca obiectiv principal atingerea fericirii prin satisfacerea doar a dorințelor „naturale și necesare”.
 

husitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hussitisme)

1. mișcare religioasă și social-politică inițiată de Jan Hus la începutul sec. XV, îndreptată împotriva papalității și a feudalilor germani.
 

mazdakism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mazdakismus)

1. mișcare populară cu caracter egalitarist, îndreptată împotriva nobililor funciari, inițiată în 529 de Mazdak, sub influența ideilor maniheiste.
 

neojunimism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + junimism)

1. școală estetică, inițiată de Mihail Dragomirescu, care reactualizează principiile junimiste.