OK
X
hlujan
Parte de vorbire:
s.m. (reg.)
Etimologie: (hluj + -an)
1.
tulpină
de
porumb
cu
tot
cu
frunze
(și
cu
pănuși)
rămasă
după
culegerea
știuleților;
cioclej;
strujan.
2.
(var.)
hlugen,
hlujen.
jandarm
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. gendarme)
1.
militar
din
jandarmerie,
corp
de
armată
sau
poliție
militară
care
asigură
siguranța
publică.
2.
(fig.)
cineva
care
afișează
un
aer
de
autoritate,
care
își
asumă
sarcina
de
a
aduce
ordine.
3.
(fam.)
femeie
solidă
cu
un
aer
autoritar;
femeie
cu
aspect
masculin
și
maniere
autoritare;
virago.
4.
(var.)
(înv.)
jandar,
jandarnic,
jăndar,
jândar,
jendar,
jendariu,
jendarm,
jindar,
jindariu.
jandarmeresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (jandarm + -esc)
1.
care
se
referă
(la
jandarm
sau)
la
jandarmerie.
jandarmerie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. gendarmerie)
1.
corp
militar
sau
poliție
militară
care
menține
siguranța
publică.
2.
corp
de
armată
în
regimul
burghezo-moșieresc,
însărcinat
în
special
cu
paza
și
cu
menținerea
ordinii
la
sate.
3.
(înv.)
meserie
a
jandarmului.
4.
localul
în
care
își
are
sediul;
cazarmă.
5.
(var.)
(înv.)
jendarmerie,
(pop.)
jăndărie.
janilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. chenille)
1.
fir
de
catifea
pentru
brodat.
jansenism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. jansénisme)
1.
curent
social-religios
catolic,
apărut
în
Olanda
și
Franța
în
sec.
XVII,
ca
o
expresie
a
nemulțumirii
păturilor
intelectuale
ale
burgheziei
și
nobilimii
față
de
regimul
absolutist
și
de
dominație
a
iezuiților,
care
propovăduia
rigorismul
moral.
alguazil
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alguazil, sp. alguacil)
1.
(în
trecut,
în
Spania)
agent
de
poliție
care
îndeplinea
în
același
timp
funcțiile
de
executor
judecătoresc,
sergent
orășenesc
și
jandarm.
autoechilibrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + echilibrare)
1.
echilibrare
automată
a
roților
de
autovehicul
cu
ajutorul
unui
dispozitiv
care
se
intercalează
la
montajul
acestora,
între
jantă
și
butuc.
azeotropism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. azéotropisme)
1.
proprietate
a
unui
amestec
de
lichide
de
a
fierbe
la
o
temperatură
constantă
pentru
o
anumită
presiune,
degajând
vapori
cu
aceeași
compoziție
ca
și
lichidul
din
care
provin;
azeotropie.
azer, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. azéri)
1.
I.
legat
de
Azerbaidjan,
de
limba,
oamenii
și
cultura
sa;
azerbaidjan.
2.
II.
persoană
care
face
parte
din
populația
de
bază
a
Azerbaidjanului
sau
care
este
originară
de
acolo;
azerbaidjan.
azerbaidjan, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (după fr. azerbaïdjanaise)
1.
adj.,
s.m.f.
(locuitor)
din
Azerbaidjan;
azer.
2.
(s.
f.)
limbă
turcă
din
familia
altaică,
vorbită
de
azerbaidjeni.
bandaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bandage)
1.
fașă
cu
care
se
leagă
o
rană,
o
parte
bolnavă
a
corpului;
(p.
ext.)
pansament.
2.
aparat
special
pentru
a
susține
o
hernie.
3.
fașă
cu
care
boxerii
își
înfășoară
pumnii
pe
sub
mănuși.
4.
cerc
metalic
sau
de
cauciuc
care
se
montează
pe
janta
unei
roți
de
vehicul.
5.
sistem
de
inele
din
sârmă
cu
care
se
consolidează
înfășurările
rotoarelor
mașinilor
electrice.