jandarm
Parte de vorbire: s.m.
Etimologie: (fr. gendarme)
Etimologie: (fr. gendarme)
1. militar din jandarmerie, corp de armată sau poliție militară care asigură siguranța publică.
2. (fig.) cineva care afișează un aer de autoritate, care își asumă sarcina de a aduce ordine.
3. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar; femeie cu aspect masculin și maniere autoritare; virago.
4. (var.) (înv.) jandar, jandarnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jendarm, jindar, jindariu.