contracâmp
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr. contre-champ)
Etimologie: (după fr. contre-champ)
1. (arhit.) pantă plană în mijlocul unei muluri.
2. (cinem.) încadrare corespunzătoare unui unghi de filmare opus celui folosit în cadrul precedent, utilizată la filmarea scenelor cu două personaje angajate în dialog.