catonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catonien, lat. catonianus)

1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.
2. regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului.

executor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécuteur, lat. exsecutor)

1. executant.
2. ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcționar care îndeplinește acte de procedură și execută hotărâri judecătorești.

fideicomis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)

1. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă.

nuncupație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nuncupation, lat. nuncupatio)

1. (jur.) declarație solemnă și verbală prin care testatorul confirmă că dispozițiile din testamentul scris exprimă voința sa.

rezervă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réserve)

1. cantitate (de bunuri) pusă deoparte pentru a fi folosită mai târziu; depozit.
2. (jur.) ~ succesorală (sau legală) = parte dintr-o avere succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, rezervată de drept unor anumiți moștenitori.
3. (fig.; pl.) posibilități.
4. cantitate de substanțe minerale utile într-un zăcământ.
5. cameră de spital unde se internează un singur bolnav.
6. parte din armată chemată sub arme numai în timp de război sau în mod excepțional în timp de pace; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie.
7. (sport) jucător care poate înlocui la nevoie pe unul dintre jucătorii angajați în competiție.
8. motiv de îndoială, obiecție.
9. fără ~ = fără reținere, în întregime.
10. (fig.) prudență, cumpătare, măsură; discreție. (p. ext.) răceală, indiferență.