atelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attelage)

1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar.
2. harnașament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.

bicicletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
5. (fig.; depr.) ochelari.

cabalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. caballinus)

1. adj. referitor la cal.
2. s. f. pl. familie de mamifere: caii.

capișon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capuchon)

1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colțuri.
2. (constr.) apărătoare la coșul de fum.
3. harnașament de protecție a capului și gâtului contra insolației la caii de curse.

catafract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataphracte)

1. s. n. platoșă grea, din diferite materiale, pentru om și pentru cai.
2. s. m. oșteni ai cavaleriei grele înzăuați, împreună cu caii lor, în astfel de platoșă.

consonantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Konsonant)

1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
3. (var.) (înv.) consonant.