expatria
Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. refl.
Etimologie: (fr. s’expatrier)
Etimologie: (fr. s’expatrier)
1. I. a obliga pe cineva să-și părăsească patria; a exila, a surghiuni.
2. II. a-și părăsi țara pentru a trăi în străinătate; a emigra, a se exila.
3. (var.) (înv.) a (se) espatria.
4. (antonim) a (se) repatria.